Brunch frantuzesc

Inca o lupta castigata impotriva Americii!

Nu este un secret ca francezii nu fac o pasiune pentru americani si cultura lor. Prin incapatanarea de a transforma franceza in prima limba internationala utilizand metode ca dublarea emisiunilor TV ori a filmelor in cinematograf, prin lupta pe care o duc ca tot mai multe tari sa fie francofone, francezii doresc sa-si arate puterea in fata americanilor.

Cu toate acestea exista o tendinta care a reusit sa-i acapareze si sa-i faca sa traiasca intr-o contradictie continua

Duminica este zi de brunch iar toata lumea stie asta! Este ziua in care parizienii nu isi fac simtita prezenta in oras, ziua pe care nu doresc sa o traiasca din plin ca pe toate celelalte dar pe care totodata nu o pot petrece in casa. Parisul nu este facut pentru a te incuraja sa petreci timp in casa! Sa fie acesta motivul pentru care au ajuns sa imbratiseze acest concept?
A aparut usor usor ca un brunch traditional american, unde mici restaurante cu bine cunoscuta tematica rosu-alb si fete pe role ofereau un “mic-dejun” copios (parerea mea despre ceea ce inseamna acest concept).
As putea spune ca toata viata am mancat duminica numai “brunch romanesc”. In weekend, nu sunt tocmai adepta conceptului de “3 mese bine definite/zi”. Ajungeam astfel sa am masa de dimineata copioasa, o incarcatura ce nu putea fi descrisa nici ca mic-dejun nici ca pranz.
Francezii au un program foarte bine definit in ceea ce priveste mesele principale ale zilei. Cu toate astea, acest program este respectat de marea majoritate a tinerilor doar in timpul saptamanii. Le place sa experimenteze iar acest concept le ofera asta. A luat amploare foarte repede si asa au ajuns ca braserii, restaurante traditionale frantuzesti sau chiar restaurantele hotelurilor de lux sa propuna meniul “brunch” de duminica. Untul de arahide si clatita americana a fost usor usor inlocuita de untul sarat frantuzesc si clatitele sarate si dulci traditionale lor. A fost acesta idee bine primita de catre parizieni? Ei bine, brunch-ul frantuzesc este un mare succes! Si-au regasit autenticitatea si individualitatea prin adaptarea meniurilor la bucataria traditionala.
Restaurantele americane au inceput sa fie vizitate din ce in ce mai des de catre turisti si tot mai rar de catre parizieni. A fost un bun “boom marketing” care este in prezent una din metodele preferate ale francezilor de a petrece cu prietenii o duminica “morocanoasa”.

 

 

 

Ravnitele “vanzari private”

Parisul, orasul modei…

Aud atat de multa lume care critica stilul vestimentar al francezilor. “Neglijent”, “neingrijit”, “toate hainele negre”, “urat”, “fara stil”, pare a fi parizianul vazut prin ochii multora romani. Oare in capitala modei accentul nu cade pe stilul vestimentar? Ei bine, tin sa va anunt ca hainele sunt foarte importante pentru francezi. Nu le place sa dea banii pe orice (bineinteles ca exista si exceptii, insa vom vorbi despre adevaratul parizian), urmaresc calitatea si nu pierd nici o ocazie pentru a-si cumpara ultima haina in tendinta.

Continue reading “Ravnitele “vanzari private””

Festivalul polonicului

Invitatie pentru a participa la Festivalul Polonicului in nordul Frantei, mai exact in Lille. Am zis “da” fara sa ezit o secunda.

Nu aveam nici o idee ce inseamna acest festival insa imi doream sa vizitez un oras nordic asa ca de ce nu Lille.
Dupa aproximat 2 ore si jumatate de masina am ajuns la periferia orasului. Plina de corturi si mici cazemate facute de tiganii romani, o prima impresie ce m-a facut sa cred ca acest oras nu va fi tocmai pe placul meu.
Nu stiu cum se face, dar in cele 3 zile petrecute in acest oras, nu am vazut un tigan in oras. Se pare ca le place sa isi petreaca timpul mai mult pe langa oras decat in interiorul acestuia. ┬áCu atat mai bine…

Continue reading “Festivalul polonicului”